Facebook | Google+ | Twitter | Pinterest
informatii despre succubus zeita

zeita

Se afișează postările cu eticheta zeita. Afișați toate postările

Clíodhna (Clídna, Clionadh, Clíodna, Clíona, sau Cleena in limba engleza), succubus din mitologia irlandeza este considerata stapana zanelor dealurilor (Banshee). Aceasta categorie de demoni apar pentru a prevesti o nenorocire ori un deces si sunt asociate in general cu prevestirile rele si cu moartea. Totusi, in unele legende irlandeze, Clíodhna apare ca o zana buna, o zeita a frumusetii si iubirii. Aceste legende spun ca zana zeita are trei pasari de culori diverse ce traiesc si se hranesc cu fructele unui mar din Taramul Fagaduintei, un taram de basm care in irlandeza se numeste Tir Tairngire.
Clíodhna
Clíodhna
Legenda zeitei spune ca acesta paraseste Taramul Fagaduintei pentru a se gasi cu iubitul ei din lumea muritorilor, pe nume Ciabhán. Insa, auzind cantecul unui menestrel din portul County Cork adoarme. Exista diverse legende ale lui Clíodhna si unele spun ca aceasta adormind, se ineaca in valurile marii; de aceea mareea poarta denumirea de valul lui Clíodhna  (Tonn Chlíodhna).
Unii spun ca legendele lui Clídna sunt inspirate din legendele zeitei galice Clutonda (ori Clutondae).
Despre aceasta zeitate prevestitoare de rele au scris Blarney Stone, John O'Donovan, Michael Collins si multi alti scriitori.

  In mitologia greaca antica, Lamia a fost regina Libiei ce a devenit un monstru care mananca copii. Aristofan a scris ca numele Lamiei este derivat din λαιμός (gat). Unele povestiri descriu lamia ca avand, de la brau in jos, trup de sarpe. Aceasta in mare parte din cauza poemului Lamia publicat de John Keats in 1819, insa Diodorus Siculus, un istoric grec ce a publicat intre anii 60 si 30 inainte de Cristos, descrie Lamia doar ca o faptura cu chipul deformat.
Lamia
Lamia
  Zeus i-a oferit Lamiei abilitatea de a-si scoate (inlatura) ochii, pentru a se consola si a uita de faptul ca si-a pierdut copiii. Lamia fusese blestemata de catre zeita Hera sa nu-si poata inchide ochii si astfel sa aiba mereu viziuni ale copiilor ei morti. Mai mult, Horatiu scrie ca zeita Hera a fortat-o pe Lamia sa-si manance copiii. Alte versiuni ale legendelor lamiei asociaza acest lucru (scoaterea ochilor) cu harul prevestirii. Grecul Diodorus nu a scris nimic despre aceasta.
  Mai tarziu au aparut povestiri despre lamii ce le descriu ca fiind asemanatoare succubilor, femei demon ce-si seduc victimele (barbatii) iar apoi se hranesc din sangele acestora. Altele o descriu ca fiind devoratoare de copiii; acestea s-au raspandit peste tot in Europa iar mamele adesea si-au amenintat copiii cu aparitia lamiei, pentru a-i cuminti.
  In folclorul modern lamiile si-au pastrat numeroase din caracteristicile din antichitate. De multe ori sunt descrise ca fiind creaturi jumatate om, jumatate sarpe, lacome, murdare si nu prea inteligente. Lamiile sunt asociate cu pesterile si locurile intunecoase.

Empusa nu este un demon ci un semizeu din mitologia greaca; o semizeita, de fapt. De multe ori apare in scrieri ca si un mostru in comanda lui Hecate. Empusa este de multe ori asemanata ori catalogata ca fiind din aceeasi categorie cu semizeitele Lamia si Mormo.

Semizeita Empusa

Empusa
Empusa
Empusa a fost frumoasa fiica a zeitei Hecate si a spiritul Mormo. Ea s-a ospatat cu carnea si sangele tinerilor pe care ii seducea in somn (paralizia in somn). Este adesea imaginata ca purtand papuci de bronz si avand parul inflacarat. Se spune ca numele ei ar veni de la grecul έμπούς (un + picior); acesta a dat nastere unor alte inchipuiri ale empusei, ale unui mostru hibrid cu un picior asemanator cu al unui magar si celalalt o proteza de bronz. Din cauza apetitului ei pentru sange empusa a fost deseori confundata cu un vampir.

Empusa in folclorul modern

In mitologia greaca Empusa, fiica lui Hecate, apare ca un spectru trimis de catre zeita Hecate sa pazeasca drumurile si sa-i ademeneasca pe calatori. Hecate insasi este zeita drumurilor. Dupa Philostratus, empusa fugea si se ascundea scotand sunete stridente, uneori asemanatoare unor insulte, ademenindu-si astfel victimele. In Broastele lui Aristofan empusele ii sperie de moarte pe Dyonisos si Xanthias in drumul acestora spre lumea de dincolo.
Termenul de empusa este inca folosit in ziua de astazi si se refera la aparitii fantomatice ce iau forma unui caine, magar, bou etc si hartuiesc ciobanii greci.
In romanul Grecian Rune, de James Matthew Byers, empusa este descrisa ca fiind aproape umana si este personajul principal al nuvelei.
In seria de carti Percy Jackson empusele apar in Batalia labirintului (The Battle of the Labyrinth) ca si servitori ai lui Hecate care se aliasera cu titanii. Ulterior, in Ultimul olimpian (The Last Olympian), apare prima empusa, eliberata din cutia Pandorei.