Facebook | Google+ | Twitter | Pinterest
informatii despre succubus legenda

legenda

Se afișează postările cu eticheta legenda. Afișați toate postările

Fermecatoarea Moura (moura encantada) este o fiinta supranaturala ce pare in povestirile galice si portugheze. Moura apare de obicei fredonand cantece si pieptanandu-si parul cu un pieptene de aur. Parul acesteia este descris ca fiind lung, galben ca aurul sau negru, de culoarea noptii. In Galitia parul demonului este mai degraba rosu.
Moura Sarpe
Moura sunt sufletele vrajite ale unor fecioare care au fost insarcinate de catre mauri sa pazeasca tezaurele ascunse de catre acestia, inainte de a se indrepta catre Mourama. Legendele le descriu ca fiind de o frumusete coplesitoare, asemanatoare unor printese periculos de seducatoare. In unele legende se spune ca acestea isi pot schimba forma. Acesti demoni fermecatori pot fi intalniti facandu-si datoria de paza la capuri de poduri, castele, pesteri, izvoare, rauri sau oriunde maurii si-ar fi ascuns bogatiile.
Mourama este a doua lume, o lume a mortilor si a supranaturalului, o lume de basm ce se gaseste sub pamant.
Legendele Mourei au origini stravechi, inca dinaintea perioadei Imperiului Roman. Desi majoritatea legendelor au disparut odata cu aparitia si raspandirea crestinismului, aproape fiecare orasel din Portugalia si Galitia are o povestire despre Moura.
Originea numelui acestui spirit nu a fost stabilita cu exactitate, existand mai multe variante. Moura ar putea proveni de la mortuu (latina) sau morto (portugheza) care inseamna mort, ori de la mahra (celta) ce inseamna spirit. Insa mouro este si sinonim cu musulman.
Cateva variatiuni ale acestui succubus:
Moura
  • Printesa Moura: este descrisa ca avand corp de sarpe si parul lung si blond. In unele legende (majoritatea portugheze) frumoasa printesa musulmana se indragosteste de un print crestin, in altele printesa musulmana isi are castelul sub pamant iar iubitul ei este un maur. Legenda printesei Moura incearca de cele mai ulte ori sa explice crearea vreunui oras cau a unei cetati ori nasterea unor personaje istorice.
  • Moura-fiandeira: este descrisa carand pietre pe cap si este considerata a fi intemeietoarea megalitilor sai dolmenelor, constreuctii ce dateaza din paleolitic. Se crede ca inca salasluiesc in preajma acestor monumente istorice. De altfel, s-au gasit monezi in unele din aceste cetatui care poarta denumirea medaliile Mourei.
  • Pedra-Moura: sau Moura de Piatra isi are lacasul in pietre si se spune ca daca cineva sade pe una din pietrele Mourei, acesta va aduce un blestem in casa in care intra si toate animalele din acea casa vor muri. Uneori aceasta Moura este descrisa ca sezand ea insasi pe o piatra care poate pluti pe apa. Comoara pe care o pazestre se gaseste sub piatra ori in piatra acesteia.
  • Moura-serpente: apare de obicei sub forma de sarpe, ori jumatate sarpe jumatate femeie si se spune ca ii place sa i se ofere lapte. Insa Sarpele Moura poate aparea si ca alt animal, precum caine, capra sau cal, fiind capabila sa se transforme in aproape tot ce doreste.
  • Moura-Mãe: sau Mama Moura este aparitia unei tinere frumoase insarcinate in cautarea unei moase sau a oricarui vrea sa o ajute la nastere. Aceasta promite bogatii celui care o va ajuta sa nasca.
  • Moura-Velha: mai putin populara, legendele despre Batrana Moura nu mai sunt atat de raspandite si majoritatea dispar incet-incet.
  • Moura-lavadeira: Moura Spalatoreasa poate fi vazuta pe marginea apelor, punand la uscat rufele proaspat spalate. Rufele acesteie sunt de culoare alba.
Se mai spune ca Moura apare uneori ca o calugarita imbracata in alb.
Bogatiile Mourei pot fi obtine daca cineva ii ofera ajutorul acesteia, ca si rasplata, ori poate fi furat de la aceasta sau gasit, presupund ca Moura nu este prin preajma. Ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul este ziua in care se crede ca Moura apare cel mai des, impreuna cu comoara ei, si este posibila desfacerea vrajii acesteia.
Pentru a desface vraja Mourei, acesta poate cere sa fie sarutata, sa i se ofere paine sau lapte ori poate cere ca cel ce doreste sa rupa blestemul sa indeplineasca o anumita sarcina, ca de exemplu rostirea unui cuvant vrajit ce o va dezlega pe aceasta.

Jorōgumo (se scrie 絡新婦) este un demon japonez asemanator succubilor. Conform unor istorisiri infatisarea adevarata a demonului este cea a unui paianjen insa acesta se poate transforma intr-o femeie seducatoare. Numele acestui demon inseamna de fapt femeie usoara dar are si alte variatii mai dure precum curva paianjen.
Jorōgumo
Jorōgumo cantand la lauta
Legendele din timpul perioadei Tokugawa - sau Edo - intre anii 1603 si respectiv 1868 spun ca Jorōgumo isi atragea victimele, barbatii, in lacasuri izolate. Aici incepea sa le cante din lauta si, distragandu-le atentia cu farmecul cantecului ei, ii infasura in panza de paianjen urmand sa-i manance mai tarziu, cand i-ar fi fost foame. Tot in aceasta perioada s-au scris majoritatea legendelor despre acest succubus, unele dintre cele mai cunoscute fiind Taihei-Hyakumonogatari si Tonoigusa.
Originea acestui demon sta la baza credintei japoneze conform careia, dupa inplinirea a 400 de ani, paienjenii capata puteri supranaturale. Astfel ei, pentru a-si captura victimele mai usor, iau infatisarea fie a unor femei atragatoare ce incearca sa se marite cu cate un samurai, fie a unei tinere mame ce-si care copilul intr-un sac, pe spate. Acest sac se dovedeste a fi, conform povestirilor din perioada Tokugawa, sacul cu oua al paianjenului. Uneori demonul este infatisat ca fiind o creatura jumatate femeie, jumatate paianjen.
Alta legenda a acestui demon suna cam asa:
Un localnic dintr-un sat apropiat de cascada Jōren (din Izu, Shizuoka) s-a aprit la poalele cascadei pentru a se odihni si si-a scufundat picioarele in apa. Imediat dupa acesta, din apa au aparut panze de paianjen ce au inceput a se incolaci in jurul picioarelor acestuia. Omul a rupt cu greu atele si le-a legat de o buturuga de pe marginea apei, insa o forta de sub ape a tras buturuga in apa.
Dupa aceasta intamplare localnicii din zona au prins a se teme de locul respectiv si au ocolit cascada, insa intr-o zi un padurar o trecut pe acolo si, taind lemne pe marginea lacului, si-a scapat toporul in apa. Desi a incercat sa-l caute, scufundandu-se in apele cascadei, acesta nu a mai gasit toporul, pana cand, din apele cascadei a aparut o femeie frumoasa care, inapoindu-i toporul, i-a cerut acestuia sa nu povesteasca nimanui despre ea.
Zilele au trecut si padurarul si-a tinut promisiunea, insa intr-o zi fiind baut a uitat de cuvintele frumoasei din ape si le-a spus prietenilor despre aceasta. Padurarul a cazut atunci intr-un somn adanc si nu s-a mai trezit niciodata.
Jorōgumo
Jorōgumo si victima ei
Alta varianta a acestei legende spune ca padurarul s-a indragostit de demonul de sub ape si a urmat s-o viziteze zilnic la cascada, lacasul acesteia. Pe masura ce timpul trecea padurarul devenea tot mai slabit, pierzandu-si puterile. Un calugar de la un templu budist si-a dat seama de transformarea padurarului si a pornit cu acesta spre cascada, pentru a-l scapa de vraja lui Jorōgumo. Pe marginea lacului de la poalele cascadei calugarul a inceput a citi sutrele budiste incercand sa rupa vraja, dar din apa au iesit atele de paianjen ale demonului ce au incercat sa-l traga pe acesta in adancuri. In cele din urma calugarul rupe vraja si paianjenul demon isi trage panza in apa, eliberandu-l pe padurar. Cu toate ca padurarul si-a dat seama ca femeia pe care o iubea era de fapt un demon, acesta nu reusea sa uite de ea. Chinuit de dorul acesteia, el cere ajutorul unui tengu - alta creatura legendara japoneza, de multe ori infatisata avand chipul rosu si nasul lung. Tengu interzice dragostea celor doi dar nu il poate ajuta pe padurar sa uite, iar in final acesta se intoarce la cascada pentru a se regasi cu femeia demon. Aici insa paianjenul il prinde in plasa si-l trage la fundul apei, de unde acesta nu a mai iesit.
In mitologia japoneza exista multe povestiri despre copaci smulsi de pe marginea apei si transi in adancuri si nu toate legendele o infatiseaza pe Jorōgumo ca fiind demonica. In Kashikobuchi Jorōgumo este considerata protectoarea apelor si oamenii ii aduc ofrande ca si zeilor pentru a-i proteja de inec.

Clíodhna (Clídna, Clionadh, Clíodna, Clíona, sau Cleena in limba engleza), succubus din mitologia irlandeza este considerata stapana zanelor dealurilor (Banshee). Aceasta categorie de demoni apar pentru a prevesti o nenorocire ori un deces si sunt asociate in general cu prevestirile rele si cu moartea. Totusi, in unele legende irlandeze, Clíodhna apare ca o zana buna, o zeita a frumusetii si iubirii. Aceste legende spun ca zana zeita are trei pasari de culori diverse ce traiesc si se hranesc cu fructele unui mar din Taramul Fagaduintei, un taram de basm care in irlandeza se numeste Tir Tairngire.
Clíodhna
Clíodhna
Legenda zeitei spune ca acesta paraseste Taramul Fagaduintei pentru a se gasi cu iubitul ei din lumea muritorilor, pe nume Ciabhán. Insa, auzind cantecul unui menestrel din portul County Cork adoarme. Exista diverse legende ale lui Clíodhna si unele spun ca aceasta adormind, se ineaca in valurile marii; de aceea mareea poarta denumirea de valul lui Clíodhna  (Tonn Chlíodhna).
Unii spun ca legendele lui Clídna sunt inspirate din legendele zeitei galice Clutonda (ori Clutondae).
Despre aceasta zeitate prevestitoare de rele au scris Blarney Stone, John O'Donovan, Michael Collins si multi alti scriitori.

Rusalka este o aparitie demonica de sex feminin ce apare in folclorul si mitologia slava si este asemuita cu o femeie fantoma, nimfa apelorsuccubus sau sirena. In majoritatea legendelor ruse se spune ca rusalka este o femeie-peste ce-si are salasul pe fundul raurilor. Aceste nimfe ale apelor ies noaptea la suprafata si, cantand si dansand pe pajistile de pe marginea apelor, ademenesc prin vraja lor tinerii chipesi care au ghinionul sa se afle in apropiere. Acestia sunt vrajiti sa le urmeze pe rusalki (sau rusalky, la plural) in apele de unde acestea au iesit si acolo isi gasesc sfarsitul.

Rusalka - origini

Rusalka
De cele mai multe ori rusalki sunt caracterizate ca fiind forte demonice necurate. Conform lui Zelenin rusalki pot deveni femei ce au decedat violent, ca de exemplu femeile care se sinucid din dragoste sau tinerele nemaritate insarcinate. Alteori sunt descrise ca fiind doar aparitii fantomatice ale femeilor care au murit inecate si al caror spirit s-a intors pentru a bantui locul mortii; acestea nu sunt intotdeauna malefice.
Rusalki pot deveni si copiii nou nascuti nebotezati ucisi prin inec de mamele lor, care de cele mai multe ori sunt tinere nemaritate. Acestia bantuie locul inecului si padurile din preajma cautand sa fie botezati pentru a se putea ridica la cer si pot fi periculosi, atacand pe cei care se apropie de ei.

Rusalka - descriere

Desi principalul loc al aparitiei rulakilor este apa in care s-au inecat, acestea pot iesi din ape noaptea, cand se metamorfozeaza in femei, si pot fi vazute dansand, cantand catarate in copacii din apropierea apei sau pieptanandu-si parul pe marginea apei.
In unele istorisiri nimfele au ochii verzi, patrunzatori, insa in altele sunt descrise ca avand pielea alba, aproape transparenta, cu ochii de aceeasi culoare, neavand irisi. Parul lor este verde sau auriu si de obicei ud. Rusalka nu poate trai mult timp pe uscat, fiind nevoita sa se intoarca in ape inainte de a se i se usca parul, altfel va muri definitiv. Se spune si ca pieptenele acestora are puteri magice, ajutand-o pe rusalka sa-si mentina parul ud atunci cand este la suprafata.
Victimele preferate ale rusalki sunt barbatii si copiii. Pe primii ii ademenesc cu cantece si dansuri, iar pe copii cu cosuri de fructe. Barbatii cazuti in mrejele zanelor apelor mor de obicei in bratele acestora. dar se spune ca unii mor doar auzindu-le rasul; alte mituri spun ca pe altii rusalki ii gadila pana ce acestia mor de... ras.
Rusalki sunt descrise diferit, in toata Rusia. In Ucraina acestea sunt legate in general de ape, pe cand in Belarus sunt legate de paduri si campii. Deasemenea, daca pamantul este fertil, rusalki apar ca femei goale, atragatoare, pe cand in zonele secetoase acestea sunt asemuite unor amazoane cu caracteristici mai degraba masculine. In nordul Rusiei sunt descrise de multe ori ca fiind urate si acoperite de par.

Rusal'naia - saptamana rusalkiilor