Rusalka

Rusalka este o aparitie demonica de sex feminin ce apare in folclorul si mitologia slava si este asemuita cu o femeie fantoma, nimfa apelor, succubus sau sirena. In majoritatea legendelor ruse se spune ca rusalka este o femeie-peste ce-si are salasul pe fundul raurilor. Aceste nimfe ale apelor ies noaptea la suprafata si, cantand si dansand pe pajistile de pe marginea apelor, ademenesc prin vraja lor tinerii chipesi care au ghinionul sa se afle in apropiere. Acestia sunt vrajiti sa le urmeze pe rusalki (sau rusalky, la plural) in apele de unde acestea au iesit si acolo isi gasesc sfarsitul.

Rusalka - origini

De cele mai multe ori rusalki sunt caracterizate ca fiind forte demonice necurate. Conform lui Zelenin rusalki pot deveni femei ce au decedat violent, ca de exemplu femeile care se sinucid din dragoste sau tinerele nemaritate insarcinate. Alteori sunt descrise ca fiind doar aparitii fantomatice ale femeilor care au murit inecate si al caror spirit s-a intors pentru a bantui locul mortii; acestea nu sunt intotdeauna malefice.
Rusalki pot deveni si copiii nou nascuti nebotezati ucisi prin inec de mamele lor, care de cele mai multe ori sunt tinere nemaritate. Acestia bantuie locul inecului si padurile din preajma cautand sa fie botezati pentru a se putea ridica la cer si pot fi periculosi, atacand pe cei care se apropie de ei.

Rusalka - descriere

Desi principalul loc al aparitiei rulakilor este apa in care s-au inecat, acestea pot iesi din ape noaptea, cand se metamorfozeaza in femei, si pot fi vazute dansand, cantand catarate in copacii din apropierea apei sau pieptanandu-si parul pe marginea apei.
In unele istorisiri nimfele au ochii verzi, patrunzatori, insa in altele sunt descrise ca avand pielea alba, aproape transparenta, cu ochii de aceeasi culoare, neavand irisi. Parul lor este verde sau auriu si de obicei ud. Rusalka nu poate trai mult timp pe uscat, fiind nevoita sa se intoarca in ape inainte de a se i se usca parul, altfel va muri definitiv. Se spune si ca pieptenele acestora are puteri magice, ajutand-o pe rusalka sa-si mentina parul ud atunci cand este la suprafata.
Victimele preferate ale rusalki sunt barbatii si copiii. Pe primii ii ademenesc cu cantece si dansuri, iar pe copii cu cosuri de fructe. Barbatii cazuti in mrejele zanelor apelor mor de obicei in bratele acestora. dar se spune ca unii mor doar auzindu-le rasul; alte mituri spun ca pe altii rusalki ii gadila pana ce acestia mor de... ras.
Rusalki sunt descrise diferit, in toata Rusia. In Ucraina acestea sunt legate in general de ape, pe cand in Belarus sunt legate de paduri si campii. Deasemenea, daca pamantul este fertil, rusalki apar ca femei goale, atragatoare, pe cand in zonele secetoase acestea sunt asemuite unor amazoane cu caracteristici mai degraba masculine. In nordul Rusiei sunt descrise de multe ori ca fiind urate si acoperite de par.

Rusal'naia - saptamana rusalkiilor

Popobawa

Popobawa, sau Popo Bawa, este un spirit malefic care a aparut prima data in insula Pemba, Tanzania, si a cunoscut o popularizare masiva in anii 1995, cand a ajuns sa fie cunoscut si temut si de locuitorii insulelor arhipeleagului Zanzibar, Dar es Salaam si multe alte localitati de pe coasta de est a Africii.

Demonul incubus Popobawa

Popobawa ~ Popo Bawa

Denumirea de popobawa vine din swahili si inseamna aripa de liliac: popo - liliac, bawa - aripa. Spiritul are o forma neclara, nedefinita si numele nu are neaparat legatura cu imaginea sa ci cu a umbrei demonului, care se aseamana, se spune, cu umbra unui liliac.
Popobawa isi poate schimba forma transformandu-se fie in fiinta umana, fie in animal sau orice altceva. De obicei isi viziteaza victimele noaptea, insa au fost si cazuri in care a aparut ziua. Atunci cand se metamorfozeaza si isi face aparitia, fenomenul este de multe ori insotit si de emanarea unui miros greu, sulfuros (oua clocite). Victimele acestui demon pot fi deopotriva femei, copii, barbati si chiar toti membrii unei familii.
Acest spirit malefic este un demon incubus. Dintre atacurile sale, care uneori pot fi simple fenomene poltergeist sau lovituri, cel mai temut este sodomizarea. Atat femeile africane cat si barbatii se tem sa fie sodomizati de acest demon incubus si exista credinta ca daca ai fost vizitat/sodomizat de popo bawa si nu ai spui nimanui, acesta va reveni pentru inca o... tura :) De aceea, victimele spiritului sunt sfatuite sa spuna ce li s-a intamplat cat mai multor persoane. Pentru a se apara pe ei si familiile lor de acest diavol, africanii isi petrec de multe ori noaptea afara, pazindu-si casele; de multe ori se cheama vecinii in ajutor si se aprind focuri in jurul casei despre care se crede ca va fi vizitata.
Aparitiile diavolului popobawa sunt relativ noi, primele cazuri fiind semnalate cazuri in anul 1965 pe insula Pemba, in perioada de dupa revolutia politica. Demonul a mai facut victime in anii 1970, 1980 si in 1995; apoi din nou in 2002 si, dupa o pauza de cinci ani, in 2007.

Legenda lui Popobawa

Una din legendele spiritului spune ca, in anul 1970, un seic a eliberat acest spirit si i-a cerut ajutorul pentru a se razbuna pe vecinii sai. Spiritul insa i-a scapat de sub control devenind demonul malefic popobawa. Din cauza faptului ca in trecut Zanzibarul a fost stapanit de arabi care, cucerind insula, au folosit-o ca targ de sclavi, se presupune ca legenda lui popobawa s-a nascut din memoria sociala a locuitorilor insulei si ca este de fapt o manifestare a ororilor prin care acestia au trecut in timpul sclavagismului. Multe alte legende din Zanzibar sunt imprumutate de la negustorii de sclavi din trecut: arabi, chinezi, englezi, indieni, persani sau alte triburi africane.
In anul 2007 Benjamin Radford a investigat cazurile popobawa si a ajuns la concluzia ca legenda isi are originile in islamism, unul dintre motive fiind faptul ca, pentru a alunga acest spirit rau, se citesc pasaje din
Coran - islamismul este principala religie din zona.
Alte informatii interesante despre popobawa:

Lamia

  In mitologia greaca antica, Lamia a fost regina Libiei ce a devenit un monstru care mananca copii. Aristofan a scris ca numele Lamiei este derivat din λαιμός (gat). Unele povestiri descriu lamia ca avand, de la brau in jos, trup de sarpe. Aceasta in mare parte din cauza poemului Lamia publicat de John Keats in 1819, insa Diodorus Siculus, un istoric grec ce a publicat intre anii 60 si 30 inainte de Cristos, descrie Lamia doar ca o faptura cu chipul deformat.

Lamia

  Zeus i-a oferit Lamiei abilitatea de a-si scoate (inlatura) ochii, pentru a se consola si a uita de faptul ca si-a pierdut copiii. Lamia fusese blestemata de catre zeita Hera sa nu-si poata inchide ochii si astfel sa aiba mereu viziuni ale copiilor ei morti. Mai mult, Horatiu scrie ca zeita Hera a fortat-o pe Lamia sa-si manance copiii. Alte versiuni ale legendelor lamiei asociaza acest lucru (scoaterea ochilor) cu harul prevestirii. Grecul Diodorus nu a scris nimic despre aceasta.
  Mai tarziu au aparut povestiri despre lamii ce le descriu ca fiind asemanatoare succubilor, femei demon ce-si seduc victimele (barbatii) iar apoi se hranesc din sangele acestora. Altele o descriu ca fiind devoratoare de copiii; acestea s-au raspandit peste tot in Europa iar mamele adesea si-au amenintat copiii cu aparitia lamiei, pentru a-i cuminti.
  In folclorul modern lamiile si-au pastrat numeroase din caracteristicile din antichitate. De multe ori sunt descrise ca fiind creaturi jumatate om, jumatate sarpe, lacome, murdare si nu prea inteligente. Lamiile sunt asociate cu pesterile si locurile intunecoase.

Empusa

Empusa nu este un demon ci un semizeu din mitologia greaca; o semizeita, de fapt. De multe ori apare in scrieri ca si un mostru in comanda lui Hecate. Empusa este de multe ori asemanata ori catalogata ca fiind din aceeasi categorie cu semizeitele Lamia si Mormo.

Semizeita Empusa

Empusa

Empusa a fost frumoasa fiica a zeitei Hecate si a spiritul Mormo. Ea s-a ospatat cu carnea si sangele tinerilor pe care ii seducea in somn (paralizia in somn). Este adesea imaginata ca purtand papuci de bronz si avand parul inflacarat. Se spune ca numele ei ar veni de la grecul έμπούς (un + picior); acesta a dat nastere unor alte inchipuiri ale empusei, ale unui mostru hibrid cu un picior asemanator cu al unui magar si celalalt o proteza de bronz. Din cauza apetitului ei pentru sange empusa a fost deseori confundata cu un vampir.

Empusa in folclorul modern

In mitologia greaca Empusa, fiica lui Hecate, apare ca un spectru trimis de catre zeita Hecate sa pazeasca drumurile si sa-i ademeneasca pe calatori. Hecate insasi este zeita drumurilor. Dupa Philostratus, empusa fugea si se ascundea scotand sunete stridente, uneori asemanatoare unor insulte, ademenindu-si astfel victimele. In Broastele lui Aristofan empusele ii sperie de moarte pe Dyonisos si Xanthias in drumul acestora spre lumea de dincolo.
Termenul de empusa este inca folosit in ziua de astazi si se refera la aparitii fantomatice ce iau forma unui caine, magar, bou etc si hartuiesc ciobanii greci.
In romanul Grecian Rune, de James Matthew Byers, empusa este descrisa ca fiind aproape umana si este personajul principal al nuvelei.
In seria de carti Percy Jackson empusele apar in Batalia labirintului (The Battle of the Labyrinth) ca si servitori ai lui Hecate care se aliasera cu titanii. Ulterior, in Ultimul olimpian (The Last Olympian), apare prima empusa, eliberata din cutia Pandorei.

Al Basti

Al Basti sau Al Kardai este un spirit antic de sex feminin, personificarea vinovatie; referiri la Al Basti exista in folclorul popoarelor de-a lungul Muntilor Caucaz si ajung pana in mitologia sumeriana.

Al Basti ~ de Mahlukat

Al Basti in cultura sumeriana

O variatie a mitului Al Basti se intinde inapoi in timp pana in cultura sumeriana, acesta fiind unul dintre numele lui Lilith, prima sotie a lui Adam, alungata din paradis pentru necredinta si nesupunerea ei. Astfel, cu mici diferente regionale, mitul lui Al Basti este similar cu cel al lui Lilith.

Al Basti in cultura turca

In folclorul turc Al Basti este adesea identificat cu un moroi, cu succubus ori cu diverse alte spirite cu chip de femei si apare in visele erotice ale barbatilor; mai precis, le provoaca vise erotice acestora. Cu toate acestea, diferenta fata de celelalte legende Al Basti este ca aparitia nu este un spirit sexual ca si succubus, ci mai degraba ea viziteaza pe cei cu sufletele incarcate de pacat, de vina, sau pe cei ce provin din familiile celor care au comis crime sangeroase ce au ramas nedescoperite si nepedepsite.
Conform academicianului Özhan Öztürk cei vizitati de Al Basti se trezesc "cu febra puternica... Ea (Al Basti) este cunoscuta si prin faptul ca fura caii, care sunt gasiti spre dimineata transpirati si extenuati, nefiind buni de lucru pentru o zi intreaga. Datorita chinurilor provocate ea mai este cunoscuta si ca mama rosie sau doamna rosie.

an intense fever ... She is also known to steal horses, who are found sweating and exhausted in the morning, and unable to provide a full day's work. Due to her torments, she is also known as the 'red mother'. Ozturk, Ozhan in Karadeniz Ansiklopedik Sozluk

Al Basti in cultura armena

In folclorul armean exista a alta referire la Al Basti numita simplu Al. Acest demon orbeste copiii nenascuti si produce avorturi femeilor gravide care au savarsit crime ce au ramas nepedepsite. Demonul apare ca o aparitie invaluita in flacari, cu serpi in loc de par, dinti de otel si unghii precum niste gheare. Conform lui Ann si Imel exista o legenda similara si in Afganistan.